Agenții AI în România: 5 din 100 de firme îi folosesc. Ce se întâmplă cu restul

România a încheiat 2025 pe ultimul loc din Uniunea Europeană la utilizarea inteligenței artificiale în firme: 5,21% dintre companiile cu cel puțin 10 angajați folosesc cel puțin o tehnologie AI în activitate. Media UE este 19,95%, iar Danemarca, liderul clasamentului, are 42,03%.

Cifra este corectă și, luată singură, nu spune aproape nimic util. Nu spune cine sunt firmele care lipsesc din statistică, nu spune de ce nu adoptă și nici ce ar putea face mâine un birou cu cinci oameni, fără echipă de IT și fără strategie scrisă. Am luat datele oficiale pe segmente de firmă și le-am pus în context, pentru că acolo se vede unde este piața și de unde se poate începe.

Ce măsoară cifra — și pe cine lasă pe dinafară

Sondajul Eurostat privind utilizarea AI în întreprinderi pleacă de la firmele cu 10 angajați sau mai mult. Sub acest prag, firmele nu sunt măsurate deloc. Or, în România, mai mult de 90% dintre firme sunt microîntreprinderi, iar acestea angajează aproximativ un sfert din forța de muncă. Întreprinderile mici și mijlocii reprezintă 99% din companiile active și două treimi din forța de muncă.

Adică: discuția publică despre „doar 5% dintre firmele românești” se referă la o minoritate numerică a firmelor din țară. Segmentul care are cel mai mult de câștigat de pe urma automatizării — firma mică în care proprietarul răspunde la telefon, la WhatsApp și la e-mail în același timp — nici nu intră în statistică.

Există și o a doua sursă de confuzie. Studiile care anunță că „peste 70% dintre firmele românești folosesc AI” măsoară altceva: declarativ, utilizarea unor instrumente de către angajați. Faptul că trei oameni dintr-o firmă au cont pe un asistent conversațional nu înseamnă că firma are un proces care rulează pe AI. Eurostat întreabă exact acest lucru — tehnologii AI folosite în activitatea firmei — și de aici diferența uriașă între 70% și 5%.

Pe segmente: firme mici, mijlocii și mari

Datele pe clase de mărime arată mai clar decât orice medie națională. Mai jos sunt procentele firmelor care folosesc cel puțin o tehnologie AI, în România și în UE, pentru 2024 și 2025:

Clasa de mărime	România 2024	România 2025	UE 2024	UE 2025
10–49 angajați	2,57%	4,13%	11,21%	17,00%
50–249 angajați	3,88%	7,79%	20,97%	30,36%
250+ angajați	11,26%	20,75%	41,17%	55,03%
Total (10+ angajați)	3,07%	5,21%	13,48%	19,95%

Trei observații care contează pentru cine vinde sau cumpără automatizare:

1. Creșterea este reală, dar pornește de la aproape nimic. România a trecut de la 3,07% la 5,21% într-un an — o creștere de peste 70%. La acest ritm, ajungerea la media europeană de astăzi ar lua aproximativ un deceniu, timp în care media europeană se va fi mișcat și ea.
2. Decalajul cel mai mare nu este la firmele mici, ci la cele mijlocii. O firmă românească de 50–249 de angajați are o rată de adoptare de aproape patru ori mai mică decât una similară din UE (7,79% față de 30,36%). Este segmentul care are volum suficient cât să simtă durerea muncii repetitive, dar nu are un departament de IT care să rezolve problema.
3. Firmele mari nu sunt în urmă din lipsă de bani. La 250+ angajați, unul din cinci folosește AI, față de unul din doi în UE. Aici problema este alta: integrare cu sistemele existente, guvernanță, conformitate, cicluri lungi de achiziție. Nu se rezolvă cu un abonament.

De ce nu adoptă firmele mici: nu banii, ci lipsa de cunoștințe

Eurostat întreabă și motivul pentru care firmele nu folosesc AI. România nu raportează acest modul, dar răspunsurile la nivel european sunt clare. Dintre firmele care nu folosesc AI:

• 70,3% spun că nu au expertiza necesară;
• 53,6% invocă lipsa de claritate privind consecințele legale;
• 52,7% au îngrijorări privind protecția datelor;
• 43,5% se plâng de disponibilitatea sau calitatea datelor;
• 41,6% invocă incompatibilitatea cu echipamentele sau sistemele existente;
• 38,4% consideră costurile prea mari;
• 24,6% au considerații etice;
• 17,8% consideră că AI nu este utilă pentru firma lor.

Primul motiv nu este banul, ci cunoașterea — și de aproape două ori mai important decât costul. Se confirmă și în percepția publică: în barometrul Digital Decade 2026, 28% dintre români indică lipsa pregătirii sau a competențelor relevante drept principala îngrijorare legată de instrumentele AI generative.

În practică, într-o firmă mică reticența sună așa: „nu e pentru afacerea mea”, „e pentru companiile mari”, „e scump”, „o să răspundă greșit la un client”, „nu am cu cine să lucrez pe asta” sau „nu am timp să învăț”. Primele patru se rezolvă prin educație și printr-un pilot mic; ultimele două sunt exact problema pe care un angajat digital o rezolvă.

Ce poate face concret un birou mic, astăzi

Un agent AI nu este un chatbot cu care vorbești. Este un proces bine definit, care rulează singur, cu acces controlat la uneltele firmei și cu un om care aprobă ce contează. Pentru un birou mic, lista de plecare este scurtă și verificabilă:

• WhatsApp și telefonul. Prima replică ajunge imediat, la orice oră: preia cererea, cere datele necesare, programează și predă conversația omului când e ceva de decis. Proprietarul nu mai este singurul care poate răspunde.
• E-mailul. Triaj automat, documente extrase și arhivate, alertă doar când apare ceva care cere intervenție. Restul devine un rezumat, nu o cutie poștală de citit seara.
• Programări și documente. Sincronizare de calendar, remindere, pregătirea documentelor și a facturilor pentru aprobare.
• Prezență online. Un draft de articol sau de postare în fiecare săptămână, pornind de la activitatea reală a firmei, cu aprobarea proprietarului înainte de publicare.

În propria noastră firmă, măsurat pe operațiunile curente: trierea cutiei poștale consuma 30–45 de minute pe zi, coordonarea și raportarea statusului 1,5–2 ore pe zi, iar o modificare de cod 1–1,5 ore de muncă manuală. Același tipar se repetă în orice birou mic: două-trei ore pe zi de muncă repetitivă, care nu produce nimic nou.

Trebuie spus și ce rămâne la om, pentru că altfel discuția nu este serioasă: aprobarea banilor, contractele, comunicarea cu clientul, orice angajament comercial și orice decizie juridică sau fiscală. Agentul pregătește și execută pe confirmare, nu semnează.

Cum începi fără să riști nimic

Rețeta care funcționează nu este „transformare digitală”, ci un singur proces:

1. Se alege procesul cu cel mai mult volum repetitiv, nu departamentul întreg.
2. Se descrie procedura pas cu pas, cu ce decide omul și ce decide agentul.
3. Se pornește un pilot de 2–3 săptămâni, cu acces separat, jurnal de operațiuni și aprobare umană pe ce este sensibil.
4. Se măsoară înainte și după — ore salvate, lucruri pierdute, timp de răspuns.
5. Abia apoi se extinde la al doilea proces.

Nu promitem rentabilitate financiară și nu vindem strategie cu ora. Se lucrează pe ore salvate, măsurate, iar ce rămâne manual se spune de la început, nu la final.

Concluzia

România nu este ultima din UE pentru că firmele ei sunt mici, ci pentru că nimănui nu i-a explicat, concret, ce se poate face cu tehnologia de astăzi într-o firmă de cinci oameni. Cei 5% sunt o statistică, nu o sentință. Iar pentru o firmă mică, primul pas nu este o strategie, ci un proces scos de pe masa proprietarului.

---

Surse

• Eurostat, Use of artificial intelligence in enterprises (date extrase decembrie 2025), ec.europa.eu
• Eurostat, 20% of EU enterprises use AI technologies, 11 decembrie 2025, ec.europa.eu
• Setul de date Eurostat isoc_eb_ai (utilizarea AI pe clase de mărime și motive de neutilizare), ec.europa.eu
• Comisia Europeană, Romania’s 2026 Digital Decade Country Report, digital-strategy.ec.europa.eu
• Banca Națională a României — analiză privind microîntreprinderile și productivitatea; Agerpres, IMM-urile reprezintă 99% din companiile active (10 noiembrie 2025)
• Cifrele de ore salvate provin din operațiunile proprii ale Constantine Provisioning Group.