Firmele mici nu au un om de IT: 13,16% au un specialist. Media UE este 20,05%

În 2024, 13,16% dintre firmele din România cu cel puțin 10 angajați aveau cel puțin un specialist în tehnologia informației. Media Uniunii Europene este 20,05%. În aceeași anchetă, doar 11,99% dintre firmele românești au făcut vreun training pentru competențele digitale ale angajaților, față de 22,29% media UE. Cifrele vin din ancheta Eurostat privind societatea digitală, cu date de referință pentru 2024.

Ascultă rezumatul

Cele două cifre descriu aceeași realitate dintr-un birou mic. Nimeni din firmă nu are tehnologia ca meserie, iar oamenii care lucrează acolo nu au fost pregătiți pentru ea. Când apare o unealtă nouă, nu are cine să o pună pe picioare și să aibă grijă de ea în luna a doua.

Nu este o lipsă de interes, este o consecință a dimensiunii

Aproape toate firmele din România sunt întreprinderi mici și mijlocii, iar peste 90% sunt microîntreprinderi. Într-o firmă cu cinci sau cincisprezece oameni nu există post de IT și nici nu are sens să existe. Salariul unui om tehnic depășește valoarea unui proces care se repetă de câteva ori pe zi. Cifra de 13,16% nu spune că firmele mici nu vor tehnologie. Spune că nu își permit un om dedicat ei singure.

Cine lucrează efectiv cu tehnologia

Lipsa unui om de IT ar conta mai puțin dacă oamenii din firmă ar putea folosi singuri uneltele digitale. Datele arată că lucrurile stau altfel. În 2025, 39,35% dintre persoanele ocupate din România aveau competențe digitale de bază sau peste, față de 67,40% media Uniunii Europene.

An	România	Uniunea Europeană	Diferența
2021	34,30%	61,51%	27,21 puncte
2023	34,07%	63,14%	29,07 puncte
2025	39,35%	67,40%	28,05 puncte

România a crescut de la 34,07% la 39,35% în doi ani, mai repede decât media europeană, care a urcat de la 63,14% la 67,40%. Distanța s-a menținut însă între 27 și 29 de puncte procentuale. În Uniunea Europeană, de peste 1,7 ori mai multe persoane ocupate au competențe digitale de bază decât în România.

Ce înseamnă competențe digitale de bază

Eurostat măsoară cinci domenii: informare, comunicare, creare de conținut, siguranță și rezolvarea de probleme. Are competențe de bază cine se descurcă la un nivel minim în toate cinci. Nu este vorba de programare. Este vorba de a căuta o informație, de a trimite un document, de a completa un tabel, de a recunoaște un mesaj înșelător și de a rezolva o problemă simplă cu un program. Adică exact munca de birou obișnuită.

Aceeași firmă, văzută din partea cealaltă

Indicator (firme cu 10 angajați sau mai mulți, 2024)	România	UE
Are cel puțin un specialist IT	13,16%	20,05%
A făcut training digital pentru angajați	11,99%	22,29%
Intensitate digitală foarte ridicată	2,52%	7,17%
Cel puțin nivel de bază de intensitate digitală	69,89%	73,65%

Ultimul rând spune că majoritatea firmelor românești au trecut pragul minim. Primul rând spune că aproape niciuna nu are pe cineva care să ducă lucrurile mai departe. Firmele intră în digitalizare, dar rămân la nivelul de bază, pentru că nu au un om care să împingă pasul următor.

Angajatul digital nu cere firmei să devină tehnică

Aici se schimbă întrebarea. Nu cum îi învățăm pe angajați să programeze, ci cine preia pașii care se repetă. Un angajat digital nu este un program pe care firma trebuie să învețe să îl folosească. Este un executant: primește un traseu definit, îl rulează pe datele firmei și pune rezultatul în fața unui om.

Firmei nu i se cere să devină tehnică și angajaților nu li se cere să învețe un limbaj nou. Li se cere un lucru mai simplu: cineva să spună, pas cu pas, cum se face lucrul respectiv astăzi.

Un flux concret: programările

O firmă de servicii primește cereri de programare pe e-mail, pe telefon și prin formular. Fiecare cerere trece prin aceiași pași: citită, verificată disponibilitatea, pusă în calendar, trimisă confirmarea, trimis memento-ul cu o zi înainte, tratată amânarea. Un om face asta printre alte zece lucruri.

Ce poate rula singur: preluarea cererii din toate canalele, verificarea disponibilității, scrierea în calendar, confirmarea și memento-ul. Ce rămâne la om: decizia de a accepta programarea, excepția care nu se potrivește în tipar, relația cu clientul.

Primul pas nu este cumpărarea unui program. Este măsurarea: câte programări intră într-o săptămână, câte minute ia fiecare pas, cine îl face astăzi. Fără aceste trei cifre, orice discuție despre automatizare rămâne o părere.

Ce rămâne la om

• Decizia de a accepta sau de a refuza.
• Excepția, cererea care nu seamănă cu nimic din istoric.
• Prețul și negocierea.
• Relația cu clientul și contextul care nu se scrie nicăieri.
• Răspunderea pentru ce iese din firmă.

Aceste cinci lucruri nu se automatizează. Restul, adesea, se poate.

Infrastructura

Procesele rulează în cloudul Constantine, administrat de noi. Firmei îi rămâne procesul de definit, datele de furnizat și decizia de a aproba fiecare rezultat. Fără un om de IT în firmă, fără instalări pe calculatoarele angajaților și fără ca datele să stea pe un singur calculator din birou.

Dacă vrei să vedem împreună câți pași se repetă astăzi în firma ta și câte minute iau, scrie-ne prin formularul de pe site.